Lac pe cale de disparitie

O parte dintre voi sigur a auzit de Lacul de acumulare Bicaz. Ei bine, despre acesta este vorba.
M-am intors de curand dintr-o mini-excursie la Durau si, spre marea mea surprindere, la intoarcere (abia, caci am trecut pe la baraj, spre deosebire de dus cand am venit pe la Izvorul Muntelui) am observat ca din cel mai mare lac al Moldovei, a ramas doar o balta si-un fir de apa! Si asta numai in 8 luni!

Daca va uitati atent la "limba" de pamant din aceasta poza, puteti vedea ca spre locul unde incepe padurea este o fasie de pamant mai inchisa la culoare decat restul pamantului. Ei bine, fasia -fasioaia- mai deschisa la culoare a fost, in august 2011, acoperita de apa.
De asemenea puteti observa liniile orizontale prezente pe bucata de pamant care arata faptul ca apa a "disparut" treptat. In mod normal, fiecare linie ar apartine unei luni, insa, acolo sunt mai multe de 8!
Alt lucru care arata inaltimea lacului este faptul ca a inghetat destul incat atunci cand s-a retras (undeva) apa, gheata a crapat si a ramas prinsa de mal.

De altfel, in poza din dreapta, unde acum este mâl, acum 8 luni era apa; cu alte cuvinte toata zona maronie de sub linia de brazi din planul din spate erau albastra in august 2011. Totusi, daca priviti atent, mai exista un fir de apa in coltul din dreapta jos.
Pe langa faptul ca scaderea brusca a nivelului apei dauneaza peisajului, exista si urmari economice din doua puncte de vedere: o data, cauzeaza lipsa de energie pentru ca barajul, deci hidrocentrala Bicazului, nu mai functioneaza cum trebuie, si de doua ori, pagube in ce priveste castigul financiar al patronului restaurantului plutitor "Lebada" , pe care probabil ca il stiti.

Pentru cei care nu stiu, "Lebada" este un restaurant plutitor pe lacul de acumulare Bicaz si care la vremea aceasta ar fi fost plin de clienti. Totusi, acum este, la propriu, gol. De ce? Pai singurul mod de a trece de la mal la restaurant este cel din imagine: un trunchi de copac. Si, pentru ca suntem in Romania, singura masura de siguranta este un cablu prins in varful unui par batut in respectivul trunchi de brad (?).
Si, totusi, de ce se merge pe acel trunchi?

Pai, dupa cum nu prea se vede in imaginea alaturata (nu m-am apropiat mai mult pentru ca mi-era frica sa nu alunec pe glodu' de pe trepte si sa-mi rup gâtu' pe-acolo, de aceea fotografia nu este intocmai clara/reusita), in plan orizontal, distanta de la uscat la pod era de aproximativ 2.5 m, in plan vertical, vreun metru, deci sa tot fie vreo 2-3 m distanta de la uscat la pod; si, dupa cum se stie, abia exista români oameni care pot sari 2 m, dara-mi-te 3!

In plus, cabanele plutitoare unde obisnuia lumea sa se cazeze, acum plutesc pe suprafata mocirlei, dupa cum se prea vede in poza din stanga, iar daca vrei sa faci o plimbare cu vaporasul, va trebui sa ti-l cari in spate pana la apa si asa inghetata... (vezi jos)
Si ati zice voi: bine-bine, dar orice efect are o cauza. Care-i cauza? Aici, discutie: "Am avut o vara si o toamna foarte secetoase" zic unii. "Bine, dar la sfarsitul verii, Bicazul era plin de apa" zic altii. "Iar iarna asta am avut niste zapezi de nu le-am putut duce" zic si mai multi. "Pai, iarna asta a fost foarte frig, deci consumul de energie a fost mult mai mare" "Si cat de mare poate fi consumul, avand in vedere ca majoritatea caselor din zona au incalzire pe baza de lemne, iar electricitatea este folosita doar pentru iluminat, TV, frigidere etc?"
Deci, concluzie, apa din lac a fost furata de catre extraterestri.